ACUZARE – AVERTIZARE – CLARIFICARE

Vom intra direct în subiect fără a mai face obişnuita introducere. În privinţa modului în care trebuie judecat şi hotărât asupra subiectelor biblice – învăţături şi practici – pe care le vom prezenta aici, Dumnezeu a decis deja în Cuvântul Lui ceea ce este valabil. Cuvântul curat şi veşnic al lui Dumnezeu scris pe paginile Scripturii ne va servi drept fundament, deoarece el va fi folosit în Ziua Judecăţii pentru pronunţarea finală a verdictului. La fel ca într-o curte de justiţie, va trebui să formulăm acuzaţiile şi să dăm avertizarea înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Acuzaţia este îndreptată împotriva înşelătoriei spirituale continue. Aşa cum vom vedea, omenirea este încă înşelată şi minţită în Numele lui Dumnezeu şi al religiei. Dacă ar fi posibil să ne schimbăm destinaţia după moarte, nimeni nu s-ar mai deranja să facă aceasta acuzaţie. Totuşi, lucrurile decurg după cum este scris: „Oamenilor le este dat să moară o singură dată după care vine judecata” (Evrei 9:27).

Acuzaţia nu este lansată în necunoscut, ci ea se adresează în primul rând conducătorilor religioşi de pe acest pământ. Privind lucrurile din perspectivă umană, am putea pleda pentru circumstanţe atenuante, întrucât toţi am fost născuţi în greşelile şi înşelătoria moştenite. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nimeni nu se poate scuza pentru că El ne-a lăsat în Biblie principiile călăuzitoare. DOMNUL Isus spune: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine îl osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. (Ioan 12:48-48).

Toţi cercetează Sfintele Scripturi şi ajung la concluzii total diferite din cauza propriilor lor păreri. Nu este suficientă cercetarea şi studierea Scripturilor. Toţi oamenii bisericii fac acest lucru. Totul începe printr-o descoperire personală şi o urmare reală a lui Isus Hristos. El este punctul central al descoperirii depline a lui Dumnezeu. În El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Coloseni 2:2-3). Este scris: „Cercetaţi Scripturile căci socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!” (Ioan 5:39,40).

Nimeni nu are voie să judece un subiect biblic din propriul său punct de vedere. Toţi trebuie să ne supunem cerinţelor Cuvântului lui Dumnezeu. Judecătorul Suprem judecă astăzi şi va judeca în Ziua de Apoi doar conform Cuvântului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. (Rom. 14:10). El accentuează aceasta o dată în plus în epistola trimisă bisericii din Corint: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi…Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. (2 Cor. 5:9-10). Judecata de Apoi ne este descrisă în Apocalipsa 20, începând cu versetul 11.

Prin această expunere le cerem celor care se referă la Dumnezeu să respecte ca veşnic valabile învăţăturile biblice şi modelele stabilite din vremea apostolilor. După învierea şi până la înălţarea Lui, DOMNUL nostru a petrecut 40 de zile învăţându-şi ucenicii (Luca 24:50-51). DOMNUL înviat care li S-a arătat, le-a poruncit apostolilor Lui aleşi să înveţe Neamurile să păzească toate lucrurile pe care El li le-a poruncit (Mat. 28:20; Fapte 1:1-3). Toţi slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu au lucrat după modelul fixat de apostolul Petru în ziua Cincizecimii. Acest model va fi valabil până la sfârşit în privinţa învăţăturilor şi practicilor. Astfel, se va împlini cuvântul vorbit prin prorocul Isaia: Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai DOMNULUI, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.”(Isa. 54:13). În Evanghelia lui Ioan, DOMNUL nostru se referă la acest text biblic, spunând: „În proroci este scris: ‚Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. (Ioan 6:45).

Acuzaţia este direcţionată împotriva tuturor celor care au schimbat, denaturat şi falsificat Cuvântul original al lui Dumnezeu şi învăţăturile scrise în Biblie. Acum este timpul când omenirea trebuie să audă mesajul divin clar şi adevărat  în forma lui de la început. Este trist, dar adevărat că, predicatorii diferitelor denominaţii umblă pe căile lor proprii. Unii dintre ei vorbesc despre mântuire, fără ca ei înşişi să umble pe calea mântuirii, aşa cum este ea arătată chiar la începutul Bisericii Noului Testament.

De-a lungul slujbei mele internaţionale de peste 40 de ani, în care am vizitat mai mult de 130 de ţări, am ajuns să cunosc aproape toate denominaţiile şi bisericile. Călătorind pretutindeni pe pământ, sunt „la zi” cu lucrurile care se desfăşoară în lumea religioasă. Peste tot, duhul ecumenic dă la o parte duhul denominaţiilor religioase şi conduce lucrurile subtil spre „sistemul multicultural”, spre „comunitatea mondială” în care fiecare îşi găseşte locul. Există, de exemplu, aşa-numitul „Crez Apostolic” căruia i s-ar potrivi mai bine numele de „Crezul niceano-calcedonian”, apărut de-abia între anii 325 şi 381 după Hristos, fiind acceptat mai mult sau mai puţin de către denominaţiile creştine. În acest crez se poate citi: „Cred în sfânta biserică catolică, în comuniunea sfinţilor…”.  Într-o biserică a Evangheliei depline, dintr-o ţară din Orientul Îndepărtat, mi s-a prezentat o mărturisire de credinţă având 12 puncte. La punctul 9 se găsea pasajul menţionat mai sus. Recent, am avut o experienţă asemănătoare într-o capitală a unei ţări din America Centrală, unde preşedintele bisericilor penticostale mi-a cerut să semnez declaraţia lor de credinţă înainte de a-mi rezerva o cameră la hotel. În acest fel, uşile bisericilor din toată ţara s-ar fi deschis pentru a putea ţine adunări. Citind doar primul paragraf, mi-am dat seama că nu pot semna cu inima împăcată acea declaraţie. Mulţumiri lui Dumnezeu care a schimbat atitudinea acelui om şi a deschis uşile!

În ultimele călătorii misionare am observat practica rugăciunilor încheiate cu formula „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Un alt lucru ciudat pentru mine s-a petrecut în timpul unui serviciu de închinare, când Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt le-a fost acordat pe rând un timp egal pentru a fi lăudaţi. Această practică se bazează pe credinţa conform căreia „toţi cei trei” trebuie cinstiţi şi lăudaţi în mod egal. Uneori se poate auzi şi următorul anunţ: „Acum vom întâmpina cu aplauze puternice, în mod deosebit, persoana Duhului Sfânt: ‚Bună seara, Duhule Sfânt!’” Aceasta merge atât de departe încât se învecinează cu blasfemia. Ce ştiu aceste persoane despre modalitatea adevărată, apostolică de a te adresa lui Dumnezeu: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl DOMNULUI nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efes.1:3)? O altă formulă folosită în mod obişnuit la încheierea rugăciunilor este următoarea: „Harul DOMNULUI Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi, cu toţi!” Oricine citeşte epistolele lui Pavel va observa repede că el nu s-a gândit niciodată la formularea unui model care să fie folosit de fiecare dată. Sfârşitul fiecăreia dintre epistolele sale este diferit. În epistola adresată Bisericii din Roma, el a folosit două feluri diferite de a încheia: „Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.” (15:33) şi „…a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.” (16:27) În ultimul verset al Sfintei Scripturi, scrie: „Harul DOMNULUI Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (vers.21) De ce trebuie ca cineva să introducă un astfel de sistem organizat, în loc să permită Duhului Sfânt să lucreze cum vrea de fiecare dată?

Experienţele de acest fel, cât şi alte lucruri care nu sunt menţionate aici, sunt motivele scrierii acestei expuneri. Intenţionăm ca aceasta să fie o provocare şi o avertizare. Câte lucruri dintre cele ce sunt scrise şi citite în sfânta Scriptură sunt respectate? Ce au practicat în realitate apostolii, şi ce presupun acum alţii că ar fi făcut ei? Aceasta este întrebarea care necesită un răspuns şi o clarificare. Ce este Cuvântul lui Dumnezeu şi ce este răstălmăcire?

–––––––––––––––––––––––––––––-

Autor: misionarul Ewald Frank
Missions-Zentrum
Postfach 100707
D-47707 Krefeld
Telefon: +49 02151 545151
Fax: +49 02151 951293
E-mail: volksmission@gmx.de sau
E.Frank@freie-volksmission.de
Homepage: http://www.freie-volksmission.de

Copyright © 2013
Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediţii în limba română.

Orice reproducere sau selecţie de texte din această carte (blog) este permisă doar cu aprobarea în scris din partea autorului.

Cartea – în format tipărit – şi de asemenea, alte broşuri şi cărţi în limba română, care tratează subiecte biblice de actualitate, pot fi comandate pe adresa reasezare@gmail.com

Predici ale învăţătorului Ewald Frank în format video sau audio, pot fi vizionate pe site-ul http://www.evanghelia.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s